Recensione: The Duff hè un divertimentu ma luntanu da u ghjocu chì cambia a cumedia adolescente

75-1 U Duff s'inserisce fermamente in u mondu di e cumedie adulescenti post-John Hughes. E più vechju aghju, più pensu chì l'influenza di Hughes era assai più grande di quantu mai sapessi. Ironicu cunsiderendu chì aghju letteralmente cresciutu in a so cità nativa è sò andatu à u so vechju liceu. Literalmente, subitu subitu u vechju Shermer Rd. era un liceu cù a strada lunga chì tutti vidianu Ferris Bueller chì avia novi visi balli per Freshman è a detenzione di sabatu per u gattivu zitellu. A mo terribile esperienza di u liceu hè stata letteralmente in a scola chì hà creatu u stereotipu in i filmi, è - cù l'eccezzione pussibile di Bayside - hà creatu a più delusione per ciò chì sarebbe u liceu.

Ma quandu eru in u liceu, i filmi di Hughes si sentianu più cà un pocu datati, è ancu à 15 anni i so prublemi eranu chjari. Per esempiu, u mo amore per Jake Ryan ùn m'hà micca accecatu per u fattu ch'ellu era veramente unu di i grandi cattivi per avè lasciatu a so amica per esse molestata. È u dirittu egoistu insane di guasi tutti i caratteri in Breakfast Club m'hà purtatu noci per quandu eru a so età. È per quantu apprezzu un pocu di l'umuri, Ferris hè veramente un sociopata chì duverebbe andà à a scola. Ma ancu cusì, sò è sò venutu à accettà chì i film di Hughes saranu per sempre u standard d'oru di i film per adolescenti.

È se ci hè un filmu di Hughes chì hè forse u so più influente, deve esse Pretty in Pink . Per qualsiasi mutivu, u classicu Cinderella / A mo Signora Fiara e storie parenu sempre esse populari, quantunque sia sessista a storia. Dopu tuttu, Hughes hà ancu riscrittu u filmu cù un tippu in u rolu in u megliu Qualchì Spezia di Meravigliosu . È avemu avutu Ùn mi Can Buy Me Love, Hè Tuttu Què, Mai statu Basatu, Drive Me Crazy, GBF è ancu Mean Girls . Avà, Mean Girls puderia esse un passu sopra (grazia à qualchì sàtira abbastanza bona), ma l'elementu make-over hè sempre quì. U caratteru si rende contu chì ùn sò micca freschi, volenu diventà desiderabili è populari, ma quand'elli a facenu solu per scopre ch'elli sò megliu à esse elli stessi.

75-3 U Duff ùn hè micca veramente cusì sfarente, eccettu un termine di scoria. Dapoi u principiu aghju avutu i mo dubbi chì stu termine (DUFF) sia universale cunnisciutu cum'è stu filmu vole chjaramente ch'ellu sia. Puderaghju pardunà questu perchè sta continuazione hè una longa tradizione di film chì suggerenu chì e piccule lingue segrete trà e camicie sò in qualchì modu universali. Ma se DUFF hè, è avete figlioli chì usanu u terminu, vi suggeriu una fine di settimana. Perchè secondu stu filmu, DUFF significa Significatu Ugly Fat Friend, un altru modu per disprezzà e ragazze adolescenti.

Avà ci tocca à francà u grande saltu chì quella Bianca di Mae Whitman hè sta persona. Anu fattu abbastanza in u filmu per fà chì l'adorabile Whitman sia un maschju paragunatu à i so amichi mudeli Casey è Jess (Bianca Santos è Skyler Samuels). Ma u prublema più grande chì u film deve superà hè u scossa chì Bianca hà quandu u so vicinu Wesley (Robbie Amell) a chjama cusì in faccia. Whitman ghjoca u rolu dapoi u principiu di u filmu cum'è un anatrocciu bruttu goffu chì u usa cum'è un meccanisimu di difesa. Ma u prublema cù U Duff hè a rivendicazione chì face u filmu - è u grande saltu chì duvete fà per capisce u cummentariu suciale di u filmu vole fà. U cambiamentu in Bianca riguarda à realizà qualcosa di sè stessa chì l'altri a vedenu? Pò parè minore, ma u direttore Ari Sandel è l'incapacità di u scrittore Josh Cagan di capisce hè un difettu maiò in u filmu.

Una cosa chì u film ùn si sbaglia hè u casting di Mae Whitman di Parenthood per u piombu. Hè una attrice comica di talentu naturale, è hè data l'opportunità di mette in mostra sta capacità. Spergu solu ch'ella abbia avutu un materiale ligeramente megliu (u filmu si sente chì avia veramente bisognu di una riscrittura) è di u direttore per sapè cumu tonificà una parte di a so prestazione quandu a dumanda. Ancu di tantu in tantu soffre di agisce in sopracciglia, chì toglie u realisimu di u persunagiu. Ma quandu hè dumandatu di diventà grande, Whitman hè notevolmente forte, è hà una bona chimica cù a maiò parte di i so costari, in particulare cù U Flash 'S Amell, cun quale hà una grande chimica.

75 (1)In fatti, anu tanta chimica chì quandu u filmu suggerisce chì ci sò altre pussibulità pudete sentelu luttà per cunvince l'audienza. Per una cosa, Whitman è Nick Eversman ùn anu micca una chimica vera. E mentre Bella Thorne hè divertente, Wesley d'Amell ùn hè micca abbastanza prufonda per esse credibile in a so api regina Madison. A regula di Madison di a scola hè problematica perchè mentre u filmu spende tantu tempu pruvendu à alluntanassi qualchi stereotipi - i ghjoculi ùn sò micca idioti, e belle zitelle ùn sò senza cervellu, è ùn ci sò micca tanti nerdi - chì avè a zitella chì tutti odianu ma seguita sempre ùn hà tantu sensu. Ùn hè mancu tranquillamente manipulativa è crudele - hè ghjustu davanti cun ella, è ancu i prufessori parenu ben cuscenti di questu. Perchè mantene stu stereotipu senza adattallu per adattassi à u mondu di u filmu? Ùn aghju micca idea, salvu chì i cineasti pensanu chì hè solu più divertente di vede una bella zitella esse crudele subitu in aria aperta. Pare di sicuru cum'è una burla chì face male à u filmu.

75-2Stranamente, quandu u filmu và per u scherzu previstu, di solitu casca pianu. Ùn trovu micca veramente a barzelletta di l'omu asiaticu di Ken Jeong divertente, è trovu ch'ellu hè assai più divertente quandu hè suttile chè quandu diventa grande. Mi sò ancu trovu desiderendu chì Chris Wylde sia statu lasciatu fora per dà à Romany Malco ancu duie scene decente. In un dialogu simplice, Whitman è Amell sò assai divertenti, in particulare una scena di baci veramente genuina. Ma tandu u filmu torna à u trucu di stu cuncettu DUFF, chì infine sminuisce i numerosi meriti pusitivi di u film.

Allora perchè sò un pocu tentativu per raccomandà stu filmu? Ebbè, per unu, cum'è un film per adolescenti basatu annantu à un rumanzu persunalizatu per i giovani adulti, ci hè qualcosa di cavu in u filmu chì face sente chì u scrittore è u direttore ùn capiscenu micca i so caratteri principali. Ùn vogliu micca dì chì sceglie e donne seria megliu, ma u filmu hà bisognu d'avè un toccu assai più persunale per evità d'esse crudele. Hè a differenza trà Freaks è Geek 'S singular Lindsay Weir è u tipu chì Joey Potter hà rapprisintatu Dawson's Creek . Ma hè ancu problematicu perchè questu film hè destinatu à un film per adolescenti, chì cum'è Disney è Nickelodeon mostra, attirerà i pre-adolescenti. Dunque devu cunsiderà ciò chì i prublemi più grandi trattanu u film. È in questu modu, u filmu si mette pianu perchè ùn riesce micca à purtà qualcosa di novu nantu à u tavulinu, malgradu chì chjaramente vole esse una nova visione di u Pretty in Pink cliche. Eppuru, hè di sicuru una migliuranza annantu à sta storia, ancu sì simu sempre in un mondu induve a zitella hà sempre bisognu à fà finisce u zitellu.

(Images via Lionsgate, CBS Films)

Stai seguitendu Maria Sue Twitter , Facebook , Tumblr , Pinterest , & Google + ?