A Psiculugia di Fandom: Perchè Semu Attaccati à i Caratteri Fittiziali

tumblr_niqta9kWq51u968ooo2_1280

Quandu mi sò messu à circà Fangirls , Eru dighjà ben cunnisciutu cù l'arte di fangirling.

quale era u zitellu in u finale

Avè statu un venerabile X-Files fangirl per tutta a mo adolescenza, i cuncetti di OTP, UST è fanfiction ùn eranu micca novi per mè in u minimu. Ciò chì si hè rivelatu diversu, avvicinandu u fandom cum'è una donna adulta, era a profondità di l'emozione umana di a quale aghju avutu a cunniscenza. Mentre chì i mo prileen flailings eranu assai più nantu à esplorà a natura umana, i mo sforzi adulti per cunnessu cù un fandom eranu assai più nantu à capisce perchè I fangirl. Perchè qualchissia di noi? Perchè rispundimu à i persunagi fittiziali, ch'elli sianu in e pagine di un libru amatu o in unu di i nostri numerosi schermi, cume s'elli fussinu persone veri? A risposta corta hè empatia.

Screenshot 2015-08-19 à 1.17.11 PM

In u nostru cervellu, l'empatia vive in un picculu lobu chjamatu u ghjiru supramarginal ghjustu. Quandu interagimu cù l'altri umani, usemu noi stessi cum'è qualcosa di criteriu emotivu per pruvà à capì cumu si sentenu. Lighjemu u so linguaghju di u corpu, u tonu di a voce, l'espressioni facciali è usamu a nostra propria esperienza interna cum'è calibru per guidà e nostre interazioni cun elli. Ciò chì hè interessante hè chì in studii induve sta parte di u cervellu hè stata disturbata, i participanti segnalati truvendu sempre di più difficiule à micca prughjettanu i so stati emotivi nantu à l'altri. Questu, benintesa, hè qualcosa chì femu tutti in un certu gradu, soprattuttu sì simu stressati o pruvemu à piglià decisioni più rapidamente di ciò chì u nostru gyrus pò gestisce.

Avà, quandu empatizemu cun qualchissia chì hè fisicamente di fronte à noi, avemu u putenziale per un'esperienza tattile - abbraccialli, stringhjendu a so manu rassicurante - chì sustene a nostra risposta emotiva. À un certu livellu, l'empatia hè un prucessu cusciente - è ci sò manere di migliurà a nostra capacità à empatizà cù l'altri. Ma à livellu neurobiologicu, ci sò certe funzioni chì esistenu o ùn esistenu micca in ognunu di noi. I sociopati, presumibilmente, anu un gyrus di funziunamentu inferiore. Empaths, invece, anu un funziunamentu superiore.

Una cosa chì ci aiuta à empatizà cù a famiglia è l'amichi, ùn importa ciò chì sò e nostre capacità di basa per fà cusì, hè di pruvà à riempia i dettagli di ciò chì ùn sapemu micca di a so situazione. Curiosamente, questu hè ancu più o menu ciò chì femu cù i caratteri fittiziali; in fatti, hè qualchì volta più faciule d'empatizza cun elli perchè ci hè spessu datu, esposizionalmente, una cunniscenza assai più dettagliata è intima di un persunagiu di ciò chì ùn sapereiamu mai di qualcunu in a nostra vita vera. È, cum'è in a vita, hè a nostra natura di riempie i spazii vacanti quandu ci presentanu un caratteru chì ùn avemu micca ancu cunnisciutu assai bè. Fanfiction hè un modu chì femu à livellu comunitariu. Capicorsu, un termine in fandom chì si riferisce à ciò chì un individu crede chì hè veru nantu à un caratteru, ancu s'ellu ùn hè micca canonicu, hè un altru modu per concretizà i dettagli di a vita di sti caratteri mentre pruvemu di capisce è, in ultima istanza, sentimu per elli nantu qualchì livellu.

À livellu neurobiologicu, a nostra sperienza di cunsumà fizzione hè in realtà assai reale. Misurabilmente cusì. Quandu si leghje nantu à u prufume di u caffè, per esempiu, u centru olfattivu di u nostru cervellu s'illumina. Ùn pudemu micca veramente puzza, ma simu familiari cù u prufume è a pudemu cunvucà. Soprattuttu se a lingua hè ricca è ci aiuta à ricreà l'esperienza. E metafore ponu esse utili per dacci una sperienza vibrante, multi-sensoriale quandu si leghje, e simule aiutanu una gamma più larga di lettori à sperimentà a stessa emozione, basatu annantu à e nostre proprie esperienze interne.

0880206f987322fd61db5bcc23c8eb68

Invece di pruvà à localizà l'identità ontologiche precise di i caratteri, mi piacerebbe fighjà invece u modu di cunnosce i caratteri, chì, speru di dimustrà, ùn hè micca cusì diversu da u nostru modu di cunnosce e persone, in persona è in particulare attraversu opere di non-finzione.

- Howard Sklar, Ficzioni Credibili

U più grande dilema filosoficu chì affrontemu hè di definisce ciò chì significa esse reale. À un livellu un pocu basale, simu veri è i persunagi fittiziali sò irreali; à u più sò riprisentazioni o amalgami di persone vere, ma elli stessi ùn anu alcuna identità solitaria attuale in a vita. Ùn sò micca carne è sangue. Ùn pudemu micca impegnà cun elli à quellu livellu toccu chì pudemu cun, dicemu, un amicu chì simu cunsulatori. In u cinema è in a televisione, pudemu spessu estende i nostri sentimenti per i caratteri à l'attori chì li ritrattanu chì hè innocuu in u megliu, ma potenzialmente abbastanza inquietante per l'attori in u peghju. Eppuru, pruvà à definisce a realità relativa di un persunagiu hè spessu un testimone di cume sò scritti è cumu sò interpretati da l'attore.

I teorichi di a letteratura luttanu per accettà chì un persunagiu pò esse reale, perchè cacciatu fora di u cuntestu di u so universu (ch'ellu sia in libru, televisiò o filmu) ùn sò micca capaci di alzassi da soli. Benintesa, si puderebbe sustene chì ci sò certi persunagi literarii chì sò cusì intemporali, cusì senza piazza, chì st'argumentu seria invalidatu. I libri è i filmi anu spessu pigliatu una pugnalata à e so proprie versioni di fanfiction ad elevu budgetu, pigliendu caratteri ben amati (chì sò prubabili in u duminiu publicu) è li mettenu in universi alternativi. Pensate Era una volta .

Ch'elli sianu o micca caratteri ontologicamente reali, a nostra familiarità cun elli li rende assai emotivamente potenti; un tipu di verità emotiva chì sperimentemu à un livellu biochimicu abbastanzalistessa chè no averiamu cun stranieri chì si cunnosce in u corsu di una stagione - o anni, per u lealistu di i fan.

A nostra interpretazione di l'attori chì ritrattanu i caratteri, o ancu u scrittore chì li hà scritti, ùn pò micca sempre esse cusì sbagliata. L'attori sò spessu tipografiati. I scrittori spessu inseriscenu elementi di a so personalità in un caratteru o dui, ancu inconscientemente. A nostra relazione cù i caratteri, allora, deriva da a relazione cù l'attori umani chì li danu vita à a nostra fantasia. Hè tuttu basatu nantu à emozioni veri. Esperienze vere.

Alcuni filosofi anu prupostu chì a risposta emotiva chì avemu à i caratteri fittiziali ùn pò micca esse vera perchè ùn hè diretta à persone vere. Hè irrazionale, incoerente è incoerente di pensà chì pudemu dirige emozioni reali à oggetti irreali, sustene Colin Radford .

Per elaborà ulteriormente, ci dumanda di cunsiderà cumu a nostra risposta emotiva à un avvenimentu orribile cambieria se dopu sapessimu chì era falsu. Mentre credemu chì sia vera, rispondemu cun empatia - tuttavia, se credemu chì un contu hè falsu, o se sapemu chì hè, ùn pudemu micca empaticà raziunale. Quandu leggimu un libru o guardemu un filmu, tuttavia, participemu sapientemente à qualcosa di falsu, eppuru in qualche modu ne simu sempre assai cummossi.

Un altru filosofu, Kendall Walton, si dumanda se ciò chì sperimentemu fighjendu un filmu di l'orrore, per esempiu, ùn hè micca vera paura - ma quasi paura. Queste emozioni guasi, ma micca abbastanza, ùn si basanu micca nantu à a credenza, ma credenu. I zitelli chì ghjocanu à un ghjocu di finta cù u so babbu, in u quale pretende di esse un mostru chì li persegue, si corceranu scherzosamente è si piatteranu da ellu ma ùn esitanu micca à corre daretu à ellu quandu u ghjocu hè finitu. Queste quasi emozioni rendenu contu di u nostru piacè di esse spaventosi durante un filmu spaventosu, o di a nostra brama di avè un bon gridu guardendu qualcosa cum'è Magnolie d'acciau per l'enèsima volta. Inoltre, ùn hè micca cum'è chì qualsiasi filmu o libru ci possa dà quelli divertenti (o terribili) heebie jeebies o fà vi pienghje grande omu-lacrime.

Mentre pudemu sceglie, tuttavia, di impegnà cù a finzione ùn sembremu micca esse in cuntrollu di e nostre risposte emotive à questu - quasi o micca. E ancu sempre, cumu hè allora chì pudemu andà in pienu pozzu in un filmu, o ripiglià un libru chì avemu lettu un milione di volte, micca solu sapendu chì u climax emotivu vene, ma sapendu bè chì ùn hè micca reale - ancu noi ci truvemu sempre à strappassi? Oh, chì tela intricciata tessemu.

Faremu bè di ricurdà perchè avemu lettu o guardà film in primu locu; ùn hè micca per sperimentà ciò chì ùn avemu micca sperimentatu in a nostra vita vera? Capite a vita di l'altri, interna è esterna? Ùn hè micca una marca di bona caratterizazione quantu veri si sentenu per noi?

Avemu tutti intesu anecdote nantu à attori chì ghjucanu à prufessiunali medichi à a televisione chì si trovanu in situazioni induve l'assistenza medica vera deve esse resa - è anu da ramintà à quelli chì li circondanu chì ùn sò micca, in fatti, un duttore.Ghjucanu solu unu à a TV.

Hè u scopu di i creatori di tali caratteri chì suspendemu a nostra credenza per vede l'attore cum'è u caratteru; guardemu à l'abilità di artisti cum'è Meryl Streep chì perfettamentediventàu persunagiu, induve ùn ci vole micca à fà assai sforzi per cunvince si chì hè Miranda Priestly è micca solu Meryl Streep cun un grande tagliu di capelli. Ma cumu decidemu à un livellu inconsciente chì ùn sia micca Meryl Streep nantu à a nostra TV?

diavulu-porta-prada-musicale

Filosofu Tamar Gendler pone chì avemu dui livelli di cuncienza in cuncurrenza - credenza è alif. U primu essendu ciò chì guverna a nostra cunniscenza intellettuale chì iè, a finzione ùn hè micca fattu. Induve questu ultimu, ciò chì ella chjama alief hè a capacità di u nostru cervellu di suspende a nostra credenza chì a finzione ùn hè micca vera - chì hè ciò chì rende divertenti a visione di film. Ci pudemu perde in elli, ma appena i crediti giranu è tornemu à a nostra vita d'ogni ghjornu, noi sapè era solu Meryl Streep cun un superba tagliu di capelli.

buffy l'ammazzavampiri violenza

Stu sistema di alief, però, hè un prucessu chì diventa di più in più sviluppatu à misura chì crescemu. Hè per quessa chì i zitelli sò ancu più affascinati da e storie ch'è noi. Se avete mai purtatu un zitellu in un teatru in diretta, site prubabilmente familiarizatu cù a lotta di avè da spiegalli chì l'attore chì interpreta u caratteru era solu finta esse feritu.

I psiculoghi sò stati ancu interessati à ciò ch'elli chjamanu piglià l'esperienza , induve pigliamu inconscientemente tratti, attitudini è comportamenti di i nostri caratteri preferiti. I nostri preferiti ( problematicu o nimu ) sò spessu tali perchè ci identificemu fermamente cun elli. In un studiu, i psiculoghi anu trovu chì i participanti avianu una sperienza di tempu assai più dura per piglià quandu stavanu leghjendu davanti à un specchiu ; presumibilmente perchè sò stati costantemente ricordati di u so propiu autocuncepimentu. Cusì, a presa di sperienza pò accade solu quandu un individuu pò suppressione a so propria identità è perde si in u libru o in u filmu.
A presa di sperienza hè diversa da mette si in i scarpi di l'altru, chì hè più presa di prospettiva -comu quandu discurriamu prima l'empatia. L'attu di piglià sperienza, tratti o attributi hè assai putente; postu chì accade à un livellu inconsciente, cù u tempu cambiamentu pusitivu pò sviluppà per l'individuu: crescita di fiducia, motivazione è un più grande livellu di cunfortu socialmente, per unu.

Sì Google perchè avemu attaccatu à i caratteri fittiziali? 2.800.000 risultati sò restituiti. Alcuni d'elli sò articuli cum'è questu, dumandendu dumande nantu à a psiculugia, a filusufia, di cumu si raportanu à i nostri caratteri preferiti. Altri, tuttavia, sò una mansa di messaghji è blog induve e persone si dumandanu piuttostu spaventosu sì sò malati per sviluppà risposte emotive assai vere à i caratteri chì cunnoscenu, intellettualmente, ùn sò micca veri.

Screenshot 19-08-2015 à 1.20.33 PM
Screenshot 19-08-2015 à 1.20.44 PM
Screenshot 2015-08-19 à 1.20.58 PM
Screenshot 19-08-2015 à 1.21.08 PM

Ciò chì circhemu quandu si tratta di riferisce à i caratteri ùn hè micca necessariamente uguale à ciò chì avissimu ammirazione per elli. In fatti, quandu si tratta di distillà veramente ciò chì ci rende veramente, veramente, veramente amà un caratteru, ùn hè micca tantu chì pensemu à elli cum'è u nostru omologu fittiziu, ma chì ci piacerebbe esse amici cun elli.

À a radice, a nostra attrazione per i caratteri fittiziali ùn pò micca esse chì ci identificemu cun elli tantu - ma piuttostu, ci piace veramente passà u tempu cun elli. Ch'ella sia in e pagine di un libru, una nova stagione di TV o un lungometraghju, per qualchì ora almenu simu persi in u so mondu.

E forse u segnu di un personaghju fittiziu veramente memorabile hè quantu spessu i pigliemu cun noi quandu tornemu à a realtà.

Abby Norman hè un ghjurnalistu basatu in New England. U so travagliu hè apparsu in The Huffington Post, Alternet, The Mary Sue, Bustle, All That is Interesting, Hopes & Fears, The Liberty Project è altre publicazioni in linea è stampate. Hè un cuntributore regulare à Human Parts on Medium. Stalk her more efficiently at www.notabbynormal.com o iscriviti à a so newsletter settimanale quì .

-Per piacè fate nota di a pulitica generale di cumenti di The Mary Sue .-

Seguitate Maria Sue in avanti Twitter , Facebook , Tumblr , Pinterest , & Google + ?